…încearcă să înţelegi ce se întâmplă în jurul tău. Nu o să mă satur niciodată să spun că ce se decide în politică ne afectează, oricât de absenţi sau pasivi politic suntem. Cineva e acolo sus, ales de oameni care primesc o plasă cu zahăr şi ulei, şi alege cum vei plăti taxe şi cum ţi se vor cheltui banii. Şi contează. În loc să plăteşti 16% cotă unică, poţi să plăteşti 10% cotă unică dacă va decide cineva anume. În loc să te duci în 15 locuri pentru autorizaţie dacă vrei să vinzi ceva, te poţi duce în 2 locuri dacă va decide cineva anume. În loc să poţi downloada un film sau o melodie, te poţi duce la închisoare pentru câţiva ani dacă va decide cineva anume.
Ştiu, poate că nu e mult. Poate că există oameni ce cred că, dacă stai la cutie şi-ţi vezi de viaţa ta, politicul nu o să te calce pe bătături. Poate că deciziile în ce privesc taxele, construcţia de autostrăzi, pasaje, blocuri sau despre legi ţi se par neimportante. Poate că există oameni care consideră că toţi politicienii sunt la fel şi n-ai ce alege dintre ei, că toţi îşi trag câte ceva pentru ei şi nu-ţi dau ţie nimic. Poate că mult mai multe chestii de genul ăsta, dar – nu mă tem să spun – toate se întâmplă pentru că noi tăcem. Pentru că noi zicem “dă-i în mă-sa”, îşi permit cu atât mai mult să facă ce vor. Dacă tu nu votezi, înseamnă că votul ăluia care primeşte o sacoşă acum şi vrea sacoşă şi peste 4 ani înseamnă cu atât mai mult.
Nu-ţi băga picioarele. Chiar nu rezolvă nimic. Prin renunţare nu se ajunge nicăieri bine. Zicea cineva că nimic fain nu vine fără entuziasm. Un pic de entuziasm, un pic de “ia zi ce faci pentru problema asta”, un pic de raţiune şi atenţie pentru ce îţi poate oferi cineva. Nu-ţi vinde cinismul şi dezamăgirea ca soluţie pentru vreo problemă. Nu există probleme, mai ales probleme importante, care pot fi rezolvate prin cinism. Sunt lucruri mişto care se întâmplă pe lângă noi. Da, ştiu şi sunt de acord: politica ar trebui să fie o meserie doar pentru cei cu adevărat respectabili. Nu se întâmplă aşa la noi. Dar e şi vina noastră. E şi vina celor care ar vota oameni valoroşi, dar sunt atât de orbi la politică încât nu-şi dau seama niciodată când apar oamenii ăia, valoroşi, buni, deştepţi şi devreme acasă.
Ochii mari. Sunt oameni mişto pe posterele electorale. Mai puţini decât altădată, dar sunt şi acum. În 1990 au candidat Ion Raţiu şi Radu Câmpeanu. În 1996 a candidat Nicolae Manolescu. În 2000 a candidat Mugur Isărescu, considerat astăzi singurul care ar putea face ceva bun în politică. Şi n-au câştigat mai nimic. Da, numele pot fi uşor contestate şi ideologizate, dar când o iei la bani mărunţi, se compară vreunul dintre ăştia cu alde conducătorii de azi? Iar ei n-au avut succes. Cei de acum, peste 3 sau 5 ani, se vor putea compara? Depinde şi de cât de scârbiţi o să fim. Depinde şi de cât de mult o să conteze votul celor cu sacoşe în braţe. Depinde şi de cât de raţional o să ne uităm la ce întâmplă în jurul nostru. Acum, mâine, toujours.
Fă un bine şi du-te la vot. Votează-l pe ăla în care crezi, chiar dacă ai impresia că nu o să câştige. Votează-l pe ăla pe care îl respecţi, chiar dacă ai impresia că nu are cu cine să facă treabă. Votează-l pe ăla care ţi-ar plăcea să iasă. Pentru că astăzi, mâine, cândva, vor avea succes şi oamenii ăia.
Cheers
