Viitorul politic al României şi componentele sale absconse

Alegerea lui Victor Ponta în fruntea PSD ar putea fi interpretată în multe feluri pozitive pentru viitorul partidului social-democrat sau chiar pentru viitorul politicii din România. În fond, Ponta este un fost procuror cu rezultate remarcabile în lupta împotriva mafiei ce a fost ales preşedinte al partidului perceput drept cel mai corupt din ţară. Ponta este un politician de 38 de ani ce nu a fost asociat niciodată cu scandaluri de corupţie ce a fost ales preşedinte al partidului perceput drept cel mai bătrân şi conservator din ţară. Ponta a ajuns în decurs de 10 ani în fruntea partidului cu cei mai mulţi membri din România fără a fi bogat sau excesiv de influent. În multe feluri, această alegere a PSD poate fi folosită ca un vector imagologic împotriva alienării populaţiei faţă de politică şi a repulsiei faţă de procesul democratic. Toate aceste idei ar putea trece drept optimism incurabil, exaltarea unor simpatizanţi PSD sau chiar şi premise viabile după care situaţia politică actuală poate fi analizată pe termen lung.

Ceea ce poate fi spus fără dubiu despre viitorul pe termen scurt este că alegerea lui Ponta ca preşedinte al PSD a reuşit să dinamizeze extrem de mult peisajul politic din România, în special în interiorul partidelor importante:
• În PSD: partidul pare a fi fracturat între grupurile ce au susţinut principalii doi candidaţi la şefia partidului. O mare provocare pentru următoarea perioadă va fi ca atât Ponta cât şi grupul său să nu atenteze asupra celor ce l-au susţinut pe Mircea Geoană. În caz contrar, PSD ar risca nu neapărat scindarea, cât izolarea unor filiale, similar cu perioada conducerii lui Geoană. Spre exemplu, în acest moment, din cei 15 vicepreşedinţi aleşi, Ardealul nu este reprezentat decât de doi membri ai PSD Braşov, Titus Corlăţean şi Constantin Niţă, ceea ce ar demotiva membrii partidului din această zonă. De altfel, Ponta s-a şi făcut remarcat printr-un gest oarecum răzbunător, afirmând că nu îl va include pe Cristian Diaconescu în echipa sa după ce acesta l-a susţinut pe Mircea Geoană la Congres.
• În PC: Victor Ponta s-a pronunţat în mai multe ocazii împotriva reînnoirii protocolului de colaborare între PSD şi PC, iar un punct al programului său politic s-a referit tocmai la încurajarea şi susţinerea unor organisme de presă cu o orientare social-democrată clară. Astfel, trustul Intact, principalul obiect de negociere al alianţei PSD-PC, şi-ar pierde din importanţă. Din această perspectivă, Congresul PC din data de 28 februarie poate decide viitorul partidului: alegerea lui Daniel Constantin, membru asociat al departamentelor PSD, ar putea fi un semnal pentru continuarea colaborării cu social-democraţii, iar alegerea lui Petru Mărginean, fostul prefect al Hunedoarei în perioada Alianţei DA, ar putea fi un semnal de reorientare a conservatorilor, cel mai probabil către PNL.
• În grupul independenţilor: Nealegerea lui Geoană a văduvit eventualii dezertori din PSD de o justificare credibilă pentru a trece în grupul independenţilor. Având în vedere faptul că majoritatea acestora nu sunt lideri naţionali, ei au fost aleşi cel mai probabil în fiefuri PSD. Pentru a putea reveni în aceste colegii cu scopul câştigării unui nou mandat, aceştia au nevoie de o astfel de justificare. La fel, alegerea unui candidat reformist, precum s-a prezentat Victor Ponta, în fruntea PSD face improbabil succesul unui partid alternativ, „reformist” de stânga ce va fi condus de Gabriel Oprea şi va avea în componenţă atât de mulţi foşti lideri PSD suspectaţi de corupţie. De altfel, este de aşteptat ca noul şef din Kiseleff să forţeze revenirea unora dintre dezertorii cu imagine pozitivă, precum Valeriu Steriu sau Tudor Ciuhodaru, colegi de generaţie cu Ponta, în PSD.
• În PDL: Alegerea lui Ponta în fruntea PSD creează probleme pentru PDL atât la nivel guvernamental cât şi pe plan intern. În primul rând, PDL nu poate rămâne credibil susţinând că refuză orice discuţie despre guvernare cu PSD-ul „de nereformat” condus de Victor Ponta şi să continue să guverneze cu partidul alternativ de stânga condus de Gabriel Oprea, cotat cu o imagine foarte slabă chiar şi în rândul simpatizanţilor PDL. Din acest punct de vedere, marile probleme pentru democrat-liberali vor începe în momentul în care „independenţii” vor forma un partid sau, mai rău, vor fi absorbiţi de PDL. O problemă de altă natură stârnită în PDL de alegerea lui Ponta este cea de luptă internă pornită de grupul „intelectualilor reformişti” din interiorul PDL, format din Monica Macovei, Cristian Preda, Sever Voinescu şi Traian Ungureanu. Aceştia, deşi în trecut nu au fost întotdeauna de acord, au reacţionat rapid şi unitar la alegerea lui Ponta prin critică, însă au subliniat faptul că această decizie a Congresului PSD pune presiune şi pe celelalte partide să-şi întinerească şi să-şi „cureţe” conducerea dacă îşi doresc să păstreze preşedinţia României şi statutul de cel mai mare partid din ţară. Această remarcă poate ţine loc de semnal de avertizare pentru Congresul PDL de la sfârşitul acestui an, unde deja mulţi lideri ar dori înlocuirea lui Emil Boc sau cel puţin a actualului BPN.
• În PNL: Din start, odată cu schimbarea lui Mircea Geoană, postura de lider imagologic al Opoziţiei va fi disputată între Crin Antonescu şi Victor Ponta, cu un avantaj pentru cel din urmă, care beneficiază de un grup parlamentar mai mare. La fel, Victor Ponta s-a pronunţat clar în favoarea schimbării rapide a legii electorale, ce a fost marota negocierilor dintre PSD şi PNL. În condiţiile unei alte legi electorale, PNL riscă chiar să dispară din prim-planul politic al ţării. Ca urmare, PNL poate încerca să lupte împotriva PSD din opoziţie sau poate fi chiar obligat să treacă la guvernare pentru a-şi asigura viitorul. În condiţiile în care Crin Antonescu s-a declarat împotriva guvernării cu PDL, alegerea lui Ponta complică foarte mult apropiatul Congres al liberalilor, unde delegaţii ar putea să fie mai seduşi de varianta intrării la guvernare.