Basmele se opresc prea devreme
June 1, 2010În general, se opresc la “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Mult prea devreme. De acolo încep problemele. Fiecare relaţie are cel puţin un moment de climax “ca-n basme”, să încerci să te descurci ulterior este altceva. Da, poate că de acolo încep romanele, nuvelele sau piesele de teatru. Dar astea nu mai au happy-end. Nu din oficiu. Nu cele frumoase. Nu cele care merită să fie citite.
Viaţa este despre rahat, compromisuri şi prostii pe care le faci şi ale căror consecinţe trebuie să le suporţi dup-aia. Spre deosebire de basme, nu toate greşelile sunt reparabile, nu toate broscuţele sunt feţi-frumoşi sau, dacă v-am întristat prea mult, nu toate caleştile se transformă în dovleac la miezul nopţii. Nu judecăm după basme pentru un motiv clar, iar ăla nu e faptul că nu există un Făt-Frumos corporatist care se bate cu statul zmeul şi salvează casa de vacanţă Cosânzeana. E mult-mult mai complicat de atât.
Între timp a venit vara şi mă strâng teribil cei patru pereţi din jur. Mult mai mult mi-ar plăcea să mă strângi tu. Un mit urban îndoioşător spune că, la o ceartă, iubita i-a ars prostului o mare palmă peste faţă, care i-a lăsat o zgărietură urâtă pe faţă. Pentru a şi-o aminti, prostul şi-a zgândărit faţa ca un ritual timp de mulţi ani, întreţinând singura zgârietură care i-o amintea. Ăsta e basm.
Nu mai vreau altceva decât să fiu. În propria mea nebunie, în propriile mele gânduri, care deseori cer zile şi nopţi nedormite pentru a le înţelege şi accepta eu însumi. Vreau să cânt fals, să fumez mult, să-mi îmbrac tricourile care nu-mi iartă kilogramele câştigate în timp. Vreau să plâng de ciudă că am uitat o poezie şi de emoţie că mi se pare că am găsit un sunet perfect. Vreau să învăţăm să tăcem împreună sau separat cu gândul unul la celălalt. Vreau să vrem să iubim, nu să ne tocmim pentru afecţiune, libertate sau o cană de apă.
Vreau să fim. Amândoi. Separat. O oglindă. Un zid. Un nimic. Un tot. Fiecare şi niciuna dintre astea, mai mult şi suficient. Fără întrebări, cu răspunsurile mereu potrivite. Ca-n basme, cu până la adânci bătrâneţi expirat şi o relaţie rămasă în frigider ca un borcan de muştar despre care ştim cu toţii că nu va expira niciodată. Fără presiunea eternităţii sau a momentului. Fii odată, ca m-am săturat.
Never give up!
Si in final, esti destul de tanar. Destul de tanar, pentru a a aplica ce ai invatat.
Destul de in varsta, pentru a fi acumulat ceva minte……
Bafta!
Nu pot sa imi ascund emotia pe care textul tau mi-a infipt-o printre pietrele unei banale zile. Imi rasuna in minte in continuu, de dimineata de cand ti-am citit acest (vad foarte vechi) post ultima replica: Fii odata, ca m-am saturat.Si tot auzind-o in minte m-am trezit raportandu-ma la ea cu o oarecare stare de resemnare: m-am resemnat ca nu o sa mai fi sau ca m-am saturat?
Dar nu e nimic…schimbari mai grave de cat moartea stim bine ca au fost, si sunt…si aparent tot vor mai fi.
cheers Dani
Stiu, sunt unele intamplari in viata, care te lasa secat de energie. De unde sa iei din nou energia de a porni iar de la zero? Si de ce sa pornesti iar de la zero? Cine mai merita asa ceva, cand oricum totul e sortit esecului?
Nu te cunosc, dar mi-e drag cum scrii. Si pe mine ma emotioneaza, cand vad cat suflet pui in tot ce faci. Am tot urmarit, sa vad cand apare urmatorul post, cu un ton optimist, pozitiv. Si imi pare rau ca nu mai vine.
Poate doar ca o idee. Pe mine, Thailanda m-a vindecat ultima data, cand am fost la fel ca tine. Si mai stiu pe cineva care de cate ori trebuie sa isi adune seva vitala, acolo se duce. Pentru ca Thailanda are o energie si o profunzime deosebite. Cu atitudinea stoica a oamenilor, cu bucuria cu care te intampina, cu ideile budiste. Si poate un pic de prieteni (uneori unii noi sunt mai buni…) si un pic de curiozitate, pentru ca tot mai e mult de descoperit in viata.
And never give up. Again. Chiar daca asta inseamna sa te agati ca un buldog de gatul vietii asteia
Si sa nu-i mai dai drumul.
Ce bine ca data acestui post este acum 3 luni aproape;) saptamana trecuta cand ne-am intalnit accidental pareai foarte zambitor si fericit;)
Buna ziua,
As fi interesat de un link-exchange intre motruinfo.ro si blogul dvs. Daca sunteti interesat astept un email pe admin@motruinfo.ro
Cu respect,
Daniela
(Dupa vizualizare as avea rugamintea ca acest comentariu sa fie sters)
PS: Va rog includeti link-ul si titlul dorit pentru a va adauga.
bine , draga …
lipsesti…scrie din nou…te rog