Note to self

“Mai bine”-le este şi va fi întotdeauna duşmanul lui “bine”. Rezultatele excepţionale sunt apanajul măsurilor total inovatoare sau total în contra firii. Altfel, excepţionalul ar fi la îndemâna oricărui individ sec, cu darul pasager al inspiraţiei. Singurul moment în care o astfel de investiţie de timp şi de efort merită este cel în care alternativa lui “mai bine” este “prost”. Atunci merită să faci aproape orice efort. În definitiv, de la “prost” îţi trebuie ceva persistenţă în greşeală ca să ajungi la “foarte prost”.

Deşi nu beau cafea, noul nume al căsuţei acestor gânduri este dedicat sensului social al băuturii. Nu vreau neapărat o cană, ci setting-ul propice pentru a ma relaxa într-o povestire. Pentru că aici vorbesc din simplul amor de a împărtăşi. Ca o discuţie fugitiv-sobră asupra sensului vieţii, în pauza de masă de la birou. Întotdeauna în mirosul aspru de esspresso şi pâcla deasă de fum de ţigară. Pentru că vreau să ştiţi ce sunt eu.

Şi asta pentru că drumul este foarte lung…